Nu stiu cum am ajuns sa fiu a doua fata din viata ta si nu stiu cum de nu vroiam sa fiu prima. Mint, vroiam, dar imi era frica.
Relatia in trei este comoda, dar dificila in acelasi timp ,incarcata de un amalgam de sentimente: de vinovatie, dar si satisfacere, victoria de a pofti catre marul interzis, de a musca si, in final ,de a-l avea.
Frica provenea tocmai din acel sentiment ca doi nu vor fi de ajuns, eu si tu eram completati de ea; sau..eu va completam? Eram trei persoane, tu te imparteai la doua. Ce nu exista la una dintre noi, gaseai la cealalta . Sentimente, trup, buze, ganduri, sarutari, imbratisari, cuvinte, soapte , dorinte, iubire, dor, frumusete, pasiune. Toate acestea se imparteau la trei..si ne ajungeau,ne placea, imi placea, iti placea, ne doream, ne saturam ..si o luam de la capat. Pana cand am ajuns in final. Finalul "triunghiului amoros" Am ramas eu si tu. Si ea, dar in afara, in exterior. Si ma intreb de ce. Pentru ca toate aceste sentimente nu mai erau de ajuns pentru trei? Cineva trebuia sa paraseasca jocul. Si nu am vrut sa fiu eu! Ca orice inceput, este greu, cu obstacole, chiar daca le ocolesti iti apar din nou, va trebui sa le depasesti. Si asta am incercat..si inca incerc.
Atunci acceptam sa te impart cu cineva. Ea avea trupul, eu aveam inima. Acum le am pe amandoua, si nu le mai las. Sunt o egosita, te vreau doar pentru mine. Mi te abandonezi in intregime? :x
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu